rss search

Albumele de familie

line

02Weekend-ul trecut l-am petrecut acasa, cu familia. Imi plac foarte mult intalnirile de acest gen, sunt mereu pline de sentimente calde, discutii lungi cu parintii si mancare gustoasa. De aceasta data am decis sa caut albumele vechi de familie si sa ne mai uitam prin poze.

Avem acasa vreo patru albume mari de familie, de cand parintii mei erau inca tineri. Sunt niste albume vechi, dar cu un design care imi place foarte mult. Unul dintre albume este maro (preferatul meu), pe care tata l-a ansamblat singur, l-a decorat cu diferite desene, sincer, arata chiar misto.

Sunt in acele albume multe poze cu rude indepartate, pe care nu le-am vazut niciodata. Este interesant pentru mine sa o rog pe mama sa-mi povesteasca. Cunosc povesti atat de diferite, surprinzatorare despre rudele mele. E palpitant sa asculti despre viata acestor oameni apropiati pentru parintii mei, dar pe care eu nu am reusit sa-i cunosc. Mai ales ca mama are darul de a povesti. Istorisirile ei sunt mereu intrigante, cu multe detalii, o adevarata placere pentru mine.

Ce imi place la fel de mult sa urmaresc este moda vestimentatiei de cand erau parintii mei tineri. Tata avea niste costume atat de fashion pentru acele timpuri. Are o poza unde este intr-un costum albastru. Aceea este poza mea preferata. Este un adevart macho acolo, atat de charismatic, cu o privire smechera. Tata a avut din totdeauna cun gust deosebit la imbracaminte, dar alegerile lui din tinerete ma uimesc si ma impresioneaza placut. Mai are o poza, unde este intr-un cotum bleu, pe care imi zice mama ca si l-a cusut la comanda. In acest timp ma gandeam: “Cat de aristocratic era tatal meu”.

Pozele cu mama in tinerete sunt la fel de impresionante. Mereu purta niste rochii frumoase, elegante, cu pantofi sau sandale. Am descoperit si ceva poze cu prietenele ei, unde merg pe strada, toate elegante, in rochii, cu palarii si zambesc cochet. Este uimitor cand descoperi din tineretea parintilor tai.

Noi suntem obisnuiti sa-i cunoastem din perspectiva copiilor, ii stim intr-o perioada mai aglomerata, poate chiar dificila a vietii lor. Nu ii vedem atat de des iesind sau cautand sa se imbrace la moda, pentru ca grijile lor sunt altele acum. Insa cand rasfoiam acest album al amintirilor era ca si cum as fi descoperit o noua latura, o tinerete a lor, o alta viata necunoscuta pentru mine.

De obicei, ma pun pe ganduri momentele in care rasfoiesc in albumuri, ma gandesc ca poate candva voi fi si eu in postura mamei, ma voi uita peste fotografiile vechi cu un fel de nostalgie, de parca asta a fost cu foarte, foarte mult timp in urma. Inteleg ca eu nu pot sa percep intreaga mentalitate pe care o aveau atunci cand erau tineri, nici nu pot sa percep cultura lor in tot ansamblul ei, precum nici copiii mei poate nu vor reusi sa inteleaga stilul meu de viata pe cand eram tanara.

Ceea ce mi se pare trist esre faptul ca incet, incet incepem sa renuntam la fotografiile de familie si la albume. Intr-o era digitala ni se pare absurd sa mai avem fotografii de album, doar le putem pastra in laptop, tableta, telefon.

Cred ca este o traditie care se va pierde cu timpul si imi pare, intr-un fel, rau de asta. Pentru ca eu asociez albumele cu amintiri si emotii, ceea ce nu-mi ofera tehnologia moderna.

FacebookGoogle+Twitter


Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Scriucevreau.ro © 2017