Folosirea corecturilor cu rosu

In Australia de ceva ani nimeni nu mai are voie sa corecteze lucrarile copiilor cu rosu. Micutii s-ar putea sa sufere traume psihologice daca vad prea des aceasta culoare si greselile atat de brutal evidentiate, credeau cei care au interzis corectura cu rosu. Ideea e ca se folosesc tot felul de culori, in afara de rosu, pentru ca abordarea sa fie una pozitiva. Zonele din lucrari care se pot imbunatati sunt marcate in alte culori, nu atat de stridente si de evidente, zonele bune se evidentiaza cu o culoare neutra. Si in Anglia se foloseste pixul cu roz ca sa se semnaleze greselile pentru ca rosul e prea agresiv.

La finalul lucrarilor deja exista casete roz un se pot trece diverse lucruri cu verde. In alte parti din UK, in mediul universitar, exista un sistem de notatie in sase culori. Roz, albastru si verde se numara printre culorile folosite, exista si o tehnica mai complicata numita deep marking care permite elevilor, studentilor sa raspunda la ceea ce corecteaza profesorii, iar acestia pot reface corecturile peste ceea ce au corectat copiii. Feedback-ul e ceva mai bun, dar se pierde prea mult timp. Copiii de la o scoala din Bristol nu mai primesc deloc feedback cu niciun fel de notatie, asta pentru a nu ii demoraliza si a le scadea increderea in propriile forte. Notele dispar si ele din acelasi motiv, ele sunt inlocuite cu „marcare live”, profesorii stand in banca cu fiecare elev si facand corecturile necesare fata in fata. In acest fel ei pot fi incurajati mai usor si pot fi subliniate anumite aspecte pozitive mai simplu.

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *